"."

Ce nu te omoara, te face mai puternic!

Are cineva curajul sa nege asta?

Intr-o viata de om

E imposibil ca intr-o viata de om sa traiesti numai in fericire. E imposibil sa nu plangi sau sa nu-ti doresti sa te evapori, macar pentru o clipa. Sunt fapte, sau cel putin teorii, pe care unii le sustin cu indarjire. Iar eu aprob! Exista in clipa prezenta, in viata mea, ceva ce-mi taie respiratia! Ma lasa muta si cu ochii inlacrimati. E o asteptare ce ma sfarseste si pe care pur si simplu o inteleg, o accept dar ma doare. Incerc sa ma automotivez cu acel "Va fi bine!" dar uneori pic. Ma las in libera cadere in propria-mi capcana. Si cu toate astea exista ceva extern, dar intern pentru mine, ce ma face sa ma ridic fara automotivare. Sunt acele cuvinte, vorbe, atentii...acea voce, acel chip, acea amintire. Cand intra toate astea in joc timpul se opreste pentru mine. Dar incepe sa curga iar apoi si parca... Doar parca! In fine. Sunt lucruri pe care le intelegi doar daca le traiesti. Din exterior par mizilicuri, par lucruri usoare peste care ai putea trece doar daca ai batea din palme. Ei bine, cand esti implicat direct, mai ales emotional, nu mai e asa usor. Si e imposibil, ca intr-o viata de om, sa nu iubesti. E imposibil intr-o viata de om...

(In) Lipsa Ta ...

Au trecut 8 zile. As putea numara si orele, sau chiar minutele de cand te-am vazut ultima data. Aerul din jurul meu nu te vede. Dar inima DA! E de ajuns un singur cuvant de-al tau ca sa-mi alini dorul. Pentru o secunda... Si-apoi mi-ar trebui inca un cuvant pentru alte doua secunde... Si toata multimea asta nevida de cuvinte ar fi inutila daca ai fi aici. M-as multumi cu prezenta ta, cu zambetul tau. M-as multumi sa respir acelasi aer cu tine.

Dar deocamdata guverneaza dorul. A intrat cu putere in mine si nu-mi da pace. E atat de incapatanat incat pare absurd uneori. Asta pentru ca te aud in fiecare zi. Si atunci cand inchid ochii te vad. Si cand ii deschid la fel. Esti omniprezent chiar si cu lipsa ta.

I just miss you!